Pelișor

Prima mențiune documentară a localității datează din 1357, satul făcând atunci parte din posesiunile greavilor din Alţâna, pentru ca spre sfârșitul veacului să aparțină Scaunului Nocrich, până în 1876. În 1850 localitatea avea 908 locuitori, majoritatea fiind sași și români, pentru ca 140 de ani mai târziu, în sat să mai rămână doar 15 persoane de etnie germană. De-a lungul istoriei sale medievale, Pelișor și-a disputat terenurile deseori cu vecinii din Biertan. Azi, satul numără mai puțin de 500 de locuitori.

Descoperă în Pelișor

Biserica evanghelică fortificată
Mica biserică sală fără turn din Pelişor a fost ridicată în sec. al XV-lea şi s-a păstrat până în prezent aproape neschimbată. În jurul anului 1500 a fost construit zidul poligonal de incintă, dotat iniţial cu patru turnuri de apărare, dintre care s-a păstrat doar impunătorul turn de poartă cu drum de strajă. În 1600 incinta a fost întărită în partea de vest, spre deal, cu un al doilea zid de apărare, care includea şi un zwinger. Construcţia măsoară şi azi peste 10m înălţime şi păstrează încă o serie de sisteme defensive, precum guri şi şliţuri de tragere. Interiorul bisericii este dominat de altarul neoclasic alb-auriu din 1832. Orga, în stil baroc târziu, a fost mutată după restaurare în biserica evanghelică din Bucureşti. 
 
Biserica ortodoxă Sf. Nicolae 
Situată în centrul satului, chiar alături de cea greco-catolică.
 
Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”
Aflată la câțiva km de sat, pe drumul care duce spre Mediaș, este un loc de pelerinaj și de rugăciune. A fost ctitorită de patru frați oieri, din familia Piloiu: Gheorghe, Ilie, Vasile şi Spiridon, în zona unde își avea stâna, pe care, după ridicarea unei bisericuțe de lemn, a fost mutată pe un deal din apropiere.
 
Produse locale
Miere de la familia Suciu, la numărul 161.
 
Credit foto: Sorin Onișor, Jeno Major, Csiszar Barna, Colinele Transilvaniei

In zonă

Experiența ta pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri.