Nocrich

Satul și împrejurimile sale au fost locuite încă din neolitic, însă prima mențiune apare sub denumirea de Nogrech, în 1263. Una din legendele despre întemeierea așezării care dat naștere satului povestește despre o așezare a câtorva familii de români, alungați ”de nişte oameni călări cu pălării mari şi negre şi cizme în picioare”. Satul devine mai cunoscut un secol mai târziu, sub denumirea de Leschkirch, sau variațiuni ale acesteia: Leuskyrch, Löskirchen, Luschkirg sau Leschkirchen. Numele conține indicii despre cum arăta biserica atunci: ”Biserica acoperită cu stuf”. De la mijlocul secolului XVI până în secolul XIX, de satul devine un important centru administrativ local: sediul Scaunul Nocrich. Pentru această onoare, Nocrich s-a judecat timp de 200 de ani cu satul vecin, Alțâna. De-a lungul timpului, Scaunul Nocrich a cuprins între 13 și 22 de localități. Alte nume sub care se regăsește Nocrich in istorie sunt: sec. XV - Noua Ecclesia, Luschkirch, Lwchskyrh, Lauskirch sau Lwsskirich; sec. XVI - Lwskyrch, Lewschkirch Una dintre cele mai mari personalități legate de Nocrich este baronul Samuel von Brukenthal. Născut la Nocrich, a fost singurul sas transilvănean ce a ocupat funcția de guvernator al Transilvaniei timp de 10 ani (1777-1787). Fiind un mare iubitor și colecționar de artă, a lăsat Sibiului o impresionantă moștenire culturală de valoare ce îi poartă numele. Printre cele mai cunoscute sunt Palatul de vară de la Avrig și Palatul de la Sibiu, devenit în 1817 muzeu public, unul dintre primele din Europa.

Descoperă în Nocrich

Biserica fortificată
Este una dintre cele mai noi biserici evanghelice, fiind construită între 1803 și 1806, pe locul unei foste biserici de secol XIII, dedicate Sf. Ladislau, care se pare că a ars la 1800, iar rămășițele i-au fost demolate 7 ani mai târziu. Astăzi, din ansamblul medieval, se mai păstrează 4 turnuri - fortificația avea 7 turnuri și un zid de incintă. Două turnuri și zidul au fost și ele demolate în jurul anului 1900 și refolosite la construcția unei clădiri administrative. Particularitatea bisericii din Nocrich este orientarea pe axa nord-sud, cu corul la nord și turnul clopotniței la S, precum și acoperișul.
 
Biserica ortodoxă Sf. Vasile
Așezată în partea de vest a satului, biserica a fost ridicată între 1820 și 1832, prin contribuția a 40 de familii din comunitate. Nocrich a fost un centru important și pentru ortodocșii din regiune, nu doar pentru administrația săsească. Începând cu 1760 și până la începutul secolului XX, când a fost mutat la Agnita, Nocrich a fost centrul protopopiatului (numit pe atunci ”tract”), de care  aparțineau parohiile din Nocrich, Alțâna, Ghija de Jos, Pelișor, Hosman, Marpod, Benești, Săsăuș, Fofeldea, Ilimbav și Țichindeal - în total, peste 1100 de familii. Picturile din biserică sunt noi, fiind realizate între anii 2003 și 2008.
 
Mănăstirea Nocrich sau Mănăstirea Valea Hârtibaciului
La câțiva km de sat, pe drumul județean, spre Sibiu, pe partea dreaptă, mănăstirea atrage atenția prin grija pentru pâmânt și pentru rânduială, care răzbate dincolo de porți. Este o mănăstire de maici, cu hramul “Nasterea Maicii Domnului”, fiind creată în 1990, pe locul unui fost așezământ monahal, distrus în campania din 1761, a generalului Adolf Nikolaus von Bukow, pe atunci guvernator al Transilvaniei. Acesta avea ordin de la Curtea de la Viena să crească numărul catolicilor, redus cu peste 40% prin reforma protestantă. Calea aleasă de general a fost confiscarea bisericilor de altă confesiune și ”unirea” lor forțată cu Biserica Catolică. Peste 150 de biserici și mănăstiri ortodoxe au fost distruse în acest proces, cu concursul nobilimii maghiare. Astăzi, mănăstirea adăpostește 13 maici, care se îngrijesc și de o școală de pictură pe lemn și pe sticlă.
 
O vizită la Centrul cercetășesc Nocrich Scout
Cine nu a auzit de cercetași? Ei bine, în fosta casă parohială evanghelică, funcționează azi centrul Nocrich, care oferă nu doar o lecție despre implicare, multiculturalitate și armonie, ci și despre punerea în valoare a moștenirii locale. Pe lângă activități pentru grupuri organizate, legate de explorarea împrejurimilor și de meșteșuguri, în interiorul centrul funcționează și un mic magazin de suveniruri locale, create de cercetași. Toate fondurile strânse se întorc în comunitate sub forma unor activități extracuriculare pentru copiii din regiune. 
 
Casa familiei Brukenthal
Aflată peste drum de școala din sat, impunatorul edificiu are nevoie de lucrări de restaurare, dar asta nu îi știrbește valoarea.
 
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial
Obeliscul este amplasat în Parcul Eroilor şi are o înălţime de 2,5 m. Este realizat din beton, fiind împrejmuit cu un gard din lemn. Pe faţada monumentului se află un înscris comemorativ. În acelaşi plan frontal sunt înscrise şi numele a 7 eroi români care s-au jertfit pentru ţară.
 
Produse locale:
Pâine - Army Com - str. Principală nr. 126
 
Meșteșug
Împletituri nuiele și coșuri - Căian Elena (str. Roșeni nr. 27), Subțirel Nicolae (str Tribunului nr. 127), Fieraru Nastăilă (str. Principală nr 205), Cojocaru Eliza (str. Principală nr. 40), Zămăcău Elena (str. Principală nr. 204), Fieraru Susana (str. Rovină nr. 58), Moldovan Levi (str. Verzilor nr. 347)
Olar - în cadrul Centrului Cercetășesc Nocrich
 
Cazare și masă
Centrul cercetășesc Nocrich - cazare în regim camping și hostel.
Mănăstirea Valea Hârtibaciului
 

Credit foto: Colinele Transilvaniei, Primăria Nocrich

In zonă

Experiența ta pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri.