Iacobeni

Iacobeni sau Iacășdorf, cum îl știu bătrânii duce mai departe povestea uneia din primele comunități săsești din Transilvania. Satul lui Iacob este atestat în documente pentru prima oara în 1309, dar mai este regăsit de-a lungul istoriei și după denumirile sale în germană (Jacobsdorf, Jakobsdorf; Jakeschdorf), în maghiară (Jakabfalva) sau în săsește (Jakosdref, Jôkestref, Giukestref, Giukesdrêf). În 1986 trăiau în sat 403 sași și 550 rromi. La recensământul din 2002, în sat trăiau 2.693 locuitori (din care 2.100 români și doar 5 sași).

Descoperă în Iacobeni

Biserica evanghelică fortificată

Biserica-sală gotică din Iacobeni, închinată Sf. Iacob, a fost ridicată în secolul al XIV-lea. La sfârșitul secolului al XV-lea, nava a fost acoperită cu o boltă în rețea în stil gotic târziu. În jurul anului 1500, a început construcția fortificațiilor, în partea de vest. Turnul-donjon, cu șapte caturi, este cel mai mare dintre toate cele aflate pe Valea Hârtibaciului. La nivelul doi, se păstra slănina. Peste biserică s-a construit un nivel de apărare în consolă, susținut de 15 arcade. În partea nordică s-a construit o curte ce era apărată de către un bastion care ulterior a fost transformat într-o casă cu destinația de locuință a paznicului. De asemenea în partea sud - estică a incintei exista un turn, astăzi demolat. 

Deosebit de preocupați de siguranță, locuitorii Iacobeniului au ridicat turn și peste sacristie, cu cinci etaje, cu drum de strajă placat cu scânduri. Pereții sacristiei au fost dublați, grosimea lor ajungând la circa trei metri la bază. Intrarea în turn se făcea prin partea vestică utilizând o scară mobilă de la nivelul al doilea, interiorul său fiind construit în întregime din lemn. Pe peretele nordic au fost construite tribune cu tăblii pictate, începând din anul 1784. 

În anii 1990 biserica a permis accesul temporar unei alte comunități religioase spre folosință. Din păcate, cerințele de protejare a monumentului nu au fost respectate și biserica a suferit modificări neconforme cu statutul unui monument istoric de o asemenea importanță: placarea treptelor de piatră cu gresie, montarea de elemente de iluminat fosforescente la interior și montarea de geamuri și a unei uși din termopan cu tâmplărie PVC, în locul ancadramentelor gotice și a portalului de intrare în biserică. Din vechiul inventar al bisericii s-au păstrat totuși, printre altele, un epitaf al preotului Michael Schullerus (de la 1748), precum și panourile pictate ale tribunelor din secolul al XVIII-lea.

Produse locale
Miere de la familia Medrea, la numărul 47.
 
Credit foto: Sorin Onișor, Colinele Transilvaniei

In zonă

Experiența ta pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri.